Se pare că nu-s singurul care trece prin chestii de astea…mai toţi cunoscutii mei au toane de astea. Şi culmea sau nu, mai toti au varsta de 17…sau mă rog…pe aproape… Acum nu-mi trece prin minte decît versul din Paraziţii <Ai 17! Zâmbeşte!> şi incă unul de al lui Yves Larock <Rise up>
Deci, ăsta e un ordin tuturor! RISE UP!!!!


5 comments
Comments feed for this article
10 iulie 2008 la 14:09
dianadyma
dupa cum am spus, primul pas este a lua hotararea de a trece peste…de acolo, lucrurile se complica.. Dar suntem in stare, pentru ca suntem puternici, fiecare in felul lui!
17 ani…cred ca e vorba de maturizare. Pe mine nu ma atrage, as vrea sa raman mereu un copil…dar nu pot…
10 iulie 2008 la 15:45
huri
moama cata filozofie….manca-v-ar dio…pariu pe 1 leu ca tipu` a compus melodia rise up pentru cei carora nu le se mai scoala…si voi acum bagati “interpretari de ridicare de moral…diana dyma are iar prea mult timp liber.
10 iulie 2008 la 22:07
dianadyma
ce ai ma cu mn?(hurri) e treaba mea ce gandesc. ar fi bine sa mai filozofezi si u cateodata… si sa incetezi cu hiperluciditatea care te ucide.
10 iulie 2008 la 22:13
nuexist
oo..cearta ( din nou):D
11 iulie 2008 la 08:49
hurri
si ce mah mor pe banii tai?