Ieri, profu de istorie a reusit sa aduca in cadrul unei reuniuni a clubului de istorie pe un nene venit tocmai din mult visatele State.

Petru asta, s-a pregatit chiar si un tipic despre care aveam de discutat, insa, de indata ce ni s-a prezenatt, toata lumea a uitat de acel topic, asa ca am dezbatut diverse subiecte. Eu, tip constiincios din fire,am venit pregatit de acasa cu intrebari. Dar, imediat dupa ce s-a prezentat a facut o remarca: e rapidist…ok am zis, si am tacut…de tot.

Insa subiectele care ma interesau tot s-au pus in discutie. Un “hot topic” a fost cel a diferentelor din sistemele de invatamant. Si uite asa, ni s-a mai confirmat inca o data ca avem un sistem de invatamant de toata jena. Ceea ce e curios la americani e faptul ca toti trebuie sa aiba o baza egala de cunosteri in anumite domenii. Iar specializarea ti-o alegi abia dupa ce ai indeplinit un anumit nume de ore din fiecare domeniu. Acest lucru mi se pare unul de bun augur si in Romania.

Insa am gasit si cateva similitati intre cele 2 state. Si acestea sunt din randul problemelor. Una este aceea ca ambele se infrunta cu probleme cu minoritatile. Daca la noi rromii ne cam dau de furca si ne fac de ras in toata lumea, asa e si acolo. Insa cu afro-americanii. Un lucru oarecum bun la ei, este acela ca acum presedinte este un afro, care pare a face cate ceva pentru tara. Insa, in Romania nu as vedea prea curand (si chiar sper din tot sufletul sa Nu vad) presedinte tigan. Si chiar daca ar fi, nu cred ca ar face vreo ceva…pentru ca traim in romanica

Pe langa acestea, mai avem cateva asemanari cu “taramul fagaduintei” dar…

Acum intervine intrebarea…de ce am vrea sa plecam in state? Cand ne confrutam cu aproximativ aceleasi probleme. Putem trai “The American Dream” la noi…sau nu