Care pustan din Roman nu a auzit macar o data de tunelurile de pe vremea lui Stefan(cel Mare, desigur). Mai ales despre acel tunel care trecea pe sub Siret, ajungand de la Episcopie la Cetatea Noua a Romanului.

Chiar “Groapa” este facuta pe asemenea beciuri ale evreilor. O legenda urbana spune ca doi negustori evrei au ascuns in aceste beciuri o adevarata comoara: 10 kilograme de aur. Aceasta fiind averea lor agonisita si parasita cand au fost nevoiti sa plece din cauza persecutarilor.

Ceea ce este si mai interesant, este faptul ca aceste galerii se intind pe o suprafata imensa. Se vehiculeaza ca ar ocupa peste 200 de hectare; undeva chiar pe la 240 ha. Daca s-ar sti ce sa se faca cu aceste beciuri, Romanul ar putea deveni un punct de atractie turistica foarte interesant.

Insa pentru asta trebuie de lucru. Si riscam sa distrugem de tot aceste edificii daca nu facem ceva.

“Galeriile au fost construite in secolul al XVIII-lea, de la Episcopie pina in strada Dobrogeanu Gherea. In acest perimetru, galeriile erau depozite ale negustorilor, pentru marfurile venite din sud, in special din Brasov. Galeriile aveau temperatura constanta si, de aceea, erau considerate antrepozite pentru pastrarea produselor alimentare. Construirea lor a fost avantajata de pamintul ce permitea realizarea de galerii prin cotlonire. Intrarile erau sub forma de arcada, cu trepte din piatra sau lemn, sau cu sistem de girlici (n.r. – panta pentru alunecarea butoaielor). In afara galeriilor din acest perimetru, au mai fost construite beciuri familiale, tot cu rol de depozitare. Cind au fost descoperite, galeriile erau curate, dar intrarile erau obturate cu gunoaie. Din acest motiv, galeriile nu au mai fost folosite in epoca moderna, ci doar portiuni, cu rol de beciuri. Nu mai sint folosite din secolul XIX-XX, odata cu aparitia electricitatii si a frigiderelor. Multe din ele au fost distruse definitiv, asa cum s-a intimplat la construirea pietonalului Stefan cel Mare”, a afirmat doctorul in istorie Vasile Ursachi.