Astăzi, de fapt în seara asta, cotrobăind prin lista de mess văd un status “Visează la ce nu poţi avea…vei suferi mai puţin!”
Oare aşa sa fie? De câte vi s-a întamplat să vă lăsaţi mintea să zboare. Atunci când eraţi pe aproape să vi se indeplinească un vis nesperat aţi suferit mai puţin? Sau dimpotrivă, ambiţia şi orgoliul v-au rănit mai tare? Eu am experimentat ambele cazuri, si parcă tot mai tare doare când realizezi ca visul ăla al tău, ăla nesperat, care e la un pas să devina realitate, se spulberă…
Un nou clip marca Usher a aparut. Clipul este făcut la melodia ˝Moving mountains˝ , şi este chiar bunicel. Totuşi nu cred că va deveni prea mare hit, insă melodia sună bine.
Astăzi am vizionat filmul ˝Hancock˝ , unul dintre filmele bune ale cinematografiei moderne. Despre distributie nici nu are rost să vorbim deoarece, aici joaca actri arhicunoscuti precum Will Smith, Charlize Theron sau Jason Bateman.
Povestea este desprinsă din SF, dar actiunea diferă fată de filmele gen Superman, Batman, etc.
Există eroi… există super-eroi… şi pe lângă ei, mai e si Hancock (Will Smith). Odată cu puterea, creşte şi responsabilitatea - toată lumea ştie asta - toată lumea, cu excepţia lui Hancock. Critic, conflictual, sarcastic, şi prost înţeles, eroismele bine-intentionate ale lui Hancock rezolvă problemele şi salveaza nenumărate vieţi, dar par a lăsa în urmă un dezastru. Lumea s-a săturat - oricat de recunoscători ar fi pentru faptul că au eroul lor local, cetăţenii din Los Angeles se intreabă ce au facut ca să merite un tip ca astă. Lui Hancock nu-i pasă ce gandesc oamenii - până în momentul în care salvează viaţa directorului de PR, Ray Embrey (Jason Bateman). În acea zi super-eroul negativ începe să-şi dea seama că, de fapt, este si el vulnerabil. Între timp, intervine in poveste şi o femeie, care face ca filmul să te ţină în suspans pe tot parcusul său!
Am obosit. Am obosit atât fizic cât şi psihic. Bine…Psihic înţeleg: prea multe chestii personale. Dar fizic? Am obosit ,oare, de cât am fugit? De cât de mult mă ascund de mine? Sau oboseala psihică îşi pune amprenta şi pe cea fizică?
Poate şi din acest motiv voi lipsi la Blog Meet July 2008 Roman. Sorry guys
În primul rând , vreau să încep acest articol , prin a-mi cere scuze cititorilor mei, care nu au mai găsit nimic nou pe blog în ultimele zile.
În al doilea rând vreau sa le “mulţumesc” celor de la Sport.ro că m-au lăsat sa văd meciul disputat de Dinamo împotriva celor de la FC Nantes, atât la TV cât şi pe site-ul lor. MULŢUMESC! fmm
Dar acum să revin la ale mele. Cu chiu, cu vai, am reuşit şi eu, pe la ora 11-12(noapte, bineînteles) să văd meciul. Scorul îl stiam deja, aşa că nu a avut prea mare farmec. Am vrut să văd şi eu cum se mai mişcă echipa, şi mai ales achiziţiile făcute de Rednic.
Jocul practicat, nu a fost cine ştie ce, dar in condiţiile date, merge. O singură problemă am avut: unde-s noii veniţi? L-am vazut eu pe Thiago…dar nimic deosebit. Tot mai bun e Cristea (Adrian) . Cât despre celălalt Cristea, nu prea ştiu ce să zic.
Mie mi-au placut aceeaşi Bartu, Danciu, Torje şi Ropo. O figură frumoasă poate vor face Diabate, Attoukoura şi ceilalţi puşti de la echipa a doua.
Abia aştept reînceperea campionatului, şi să nu uitaţi de ce v-am promis la finele acestui campionat!
Am mai imbatranit un an. Vedem multe lucruri diferit. Insa, cateva ar trebui sa ramana la fel…unul din aceste lucruri e…prietenia…da! ea ar trebui sa ramana la fel.
Cum poti da cu piciorul unei prietenii de 4-5-6 ani din cauza unor lucruri , undeori , chiar minuscule. Si mai ales, cum poti pune un prieten sa aleaga intre tine si alt prieten…nu faci decat sa-l distrugi psihic…si mai ales atunci cand il pui fara ca el sa stie…”Prietenia este o planta cu crestere lenta” asa ca nu o taia din cauza ca te deranjeaza albinutele care vin la ea … si nu uita sa o uzi, ca daca uiti de ea, se ofileste.
Eu nu incerc sa ma scuz prin acest articol, ci sa deschid ochii unor adevarati prieteni.
