…cum e sa fii pe stadion.

Ieri, dupa cum stiti, sau nu, preaiubita noastra echipa locala de fotbal, care activeaza in Liga I…+1+1, a disputat un meci de fotbal impotriva „mult mai titratei” echipe Pambac Bacau.

Acum, in mod normal, as fi inceput: Laminoru a inceput meciul intr-o formatiei 4-4-2 cu urmatorii jucatori… asta s-ar fi intamplat in mod normal…dar nu…

Nu va bat capu cu chestii din astea din 3 motive:

  1. nu cred ca cunosc nici un jucator de la Laminorul
  2. nu cred ca am vazut mai mult de jumatate din meci (va explic si de ce, dar mai acusi)
  3. (asta e cel mai important) nu cred ca va intereseaza

Acum sa va impartasesc (parca as fi preot) ceea ce aveam in gand. Aproape ca uitasem cum e sa fii pe stadion. Sa canti cu galeria (daca ai asa ceva), sa bati din palme pana acestea se inrosesc ca drac si te ustura …tot ca dracu. Aporapem ca uitasem cum e sa urlii cat poti tu de tare „Roman”, Sa tipi pana iti ies plamanii afara la golul care iti aduce atata bucurie, sa injuri albitru de mama cand nu iti da penalty la o impingere clara in centrul suprafeteti de pedeapsa, cand dupa o pasa… na ca iar am luato pe comenratii…back

Acest meci a fost un pic si mai deosebit… Cei de la Pambac au venit si ei cu galerie…si sper surpinderea multora, pe parcursul; meciului de multe ori am cantat impreuna „Roman FCM, frate cu Bacaul e!”, ceea ce mi se pare destul de ok fata de ce vedem pe la tv.

Sfatul meu: nu uitati sa mai dati si voi pe la stadion cate o data…nu conteaza liga in care joaca echipa voastra… ceea ce conteaza sunteti VOI, suntem NOI, SUPORTERII!

PS: nu am vazut mai mult de juma` de meci deoarece am fost prea ocupat sa cantam, sa fim atenti la ce canta galeria adversa, etc, etc…na ca m-am si explicat